In viata oricui vine un moment in care trage linie. Un moment in care contabilizeaza suturile. Primite de la viata. Date vietii. Primite de la altii. Date altora. Primite de la propria persoana. Date propriei persoane. Dintr-un anumit punct de vedere, e cel mai important moment al vietii. Implinesc in decembrie 20 de ani, deci vor mai trece niste ani pana sa trag chiar eu linia, dar cunosc genul asta de matematica.
Viata e o lupta. Suna a replica luata dintr-un film, dar, asa cum ne spunea o emisiune cretina de pe Acasa TV, viata bate filmul. Bine, nu ma refer la cazurile acelea care ar fi trebuit sa aduca audienta, ci la viata reala.
Si iata un lucru la care nu se gandesc multi: cel mai mare dusman al tau esti chiar tu. Pentru ca esti singurul care-ti poate distruge toate planurile. Pentru ca, oricat de mult ti-ai dori ceva, exista sanse mari ca, la un moment dat, sa-ti spui ca nu poti si ca esti un idiot ca te gandesti la asa ceva.
Altfel spus, piedici. Puse de propria persoana. Incet, ajungi sclavul propriilor obsesii. Ai o familie si traiesti decent (cu perioade mai bune si perioade mai proaste). Copiii tai isi iau zborul. Sotia e cu tine pentru ca… pentru ca. Desi te apreciaza, nu te mai considera ce te considera candva. Te-ai schimbat pe masura ce au trecut anii. Ai devenit sec. Monoton. Lipsit de farmec. Deveniti inca una dintre multele familii de conditie medie si nimic mai mult. Si, crede-ma, daca ai avut orice fel de plan sau orice fel de ambitie de a fi mai mult decat omul obisnuit si n-ai reusit, nu vei fi foarte fericit. Vei simti ca ai trait degeaba. Ai facut ce fac cel putin 75% din barbatii lumii. Te intrebi de ce nu ai fost mai dur cu cei care au gresit fata de tine. Esti constient ca, in ochii lor, esti doar un alt fraier. Si, ca tot veni vorba, nu cred ca ai vrea sa poti citi gandurile vecinilor tai mai tineri. Sau pe ale mele, cand te voi vedea, la 8 dimineata, la o terasa penala. Un batran care vine zilnic sa bea, sa citeasca ziarul si sa discute despre politica si fotbal, in timp ce viseaza sa dea lovitura la Loterie. Si in timp ce sotia sta si se uita la telenovele. I-ai crapa bucuros capul pentru asta, dar, in fond, nu prea esti in masura sa comentezi. Si, pe langa asta, te-ai resemnat. Asta e viata ta. Ai fi putut s-o schimbi acum mult timp. Nu mai are rost. Si, chiar daca ar avea, n-ai face-o. Ti-ar fi teama de ceva nou.
Asta e una dintre posibilitati. Tu ce vrei? Sa fii exact opusul individului pe care l-am descris mai sus? Sau sa tragi linia despre care vorbeam si, in momentul imediat urmator, sa simti nevoia sa tragi pe nas o linie de praf alb ca sa uiti? Alegerea iti apartine.
