Gata si Craciunul asta…

Au trecut cele 3 zile de Craciun si lucrurile incep sa revina la normal. Ce inteleg eu prin “normal”? Sa ne uitam urat unii la altii pe strada, sa ne injuram din cand in cand, sa ne detestam vecinii si cate altele.

Nu spun ca e buna atitudinea asta. Spun doar ca e atitudinea fireasca la noi. In schimb, e de doi bani atitudinea de sarbatori: ii iubim pe toti, ei ne iubesc la randul lor. Il urasti pe vecinul de palier, dar de Craciun uiti asta. Il iubesti. Va intreceti in urari de sanatate, fericire si belsug. Trec cele 3 zile si continuati sa va faceti urari… oarecum malitioase. Daca injuraturile de mama si morti pot fi definite astfel.

In concluzie, ipocrizie pe toata linia. Mergem la biserica, il iubim pe barbosul de sus, suntem piosi. Parca am mai trecut prin asta… a, da, de Inviere. In rest, ne vedem de ale noastre. Daca incornoratul ala de la subsol chiar ar exista, ar iubi Craciunul si Invierea. Pentru ca atunci ar putea sa puna deoparte registrul cu suflete si sa se relaxeze putin.

Si, ca sa fiu nemultumit si de altceva: m-am saturat de colinde! Posturile de radio au luat-o razna. Ok, inteleg sa difuzezi 2-3 colinde pe ora. Dar las-o-n ma-sa, nu toata ziua. Ca sa nu mai spun ca am ascultat “Last Christmas” in n variante. Asta pana cand m-am enervat si am inceput sa ascult Motorhead si Celph Titled.

Vine si Revelionul, apoi viata isi reia cursul firesc. Si, pentru ca s-ar putea ca marti sa fiu prea obosit sau prea rupt (a se citi “mahmur”) ca sa mai scriu ceva aici, va doresc un an nou fericit si sa fiti liberi din toate punctele de vedere.