Inca n-am inteles de ce unii oameni insista sa ramana suparati pe altii. Trec lunile, trec anii, situatia nu se schimba. Oare o greseala facuta la un moment dat merita atat de multa ranchiuna?
Serios acum, cu ce te ajuta faptul ca insisti sa dispretuiesti o anumita persoana? Ca nu vrei s-o asculti, ca spui mereu ca nu mai aveti ce discuta? Sau faptul ca orice incercare a respectivei persoane de a remedia situatia se loveste de incapatanarea ta?
Desigur, vad lucrurile din perspectiva mea. N-am fost niciodata capabil sa raman suparat pe cineva mai mult de o luna (si asta in cazuri extreme). Nu vad rostul supararii continue. Nu doar pentru ca-ti consuma energia… cred sincer in a doua sansa. Oricine se poate schimba in bine. Oricine poate realiza ca a dat-o-n bara la un moment dat. Si poate regreta ca a facut-o. Si unii, chiar daca sunt constienti ca nu vor obtine vreun avantaj, incearca sa spuna ca le pare rau. Trezeste-te! Nu esti singura persoana care a avut vreodata de suferit. Nu te mai comporta de parca ti-ar fi taiat cineva o mana sau un picior. Sau de parca n-ai fi gresit niciodata. Ai facut-o, o vei mai face. Ce tratament vrei sa ti se aplice atunci: sa primesti sansa de a indrepta lucrurile sau raceala totala?
Celui aflat in situatia inversa ii spun un singur lucru: renunta. Nu ai nevoie de cineva care nu vrea sa auda de tine. Te umilesti? E problema ta. Eu pun problema altfel: nu pierzi mai mult decat ai pierdut deja. Persoana aceea care te detesta pierde un potential prieten. Cred ca asta e cea mai neplacuta chestie. Poate-si va da seama la un moment dat. Poate nu se va mai gandi deloc. Atunci, ce rost ar avea sa insisti tu sa-ti amintesti mereu?
Câtă dreptate poţi să ai, am întâlnit şi eu astfel de oameni şi am încercat să-i înţeleg. Ştii care este problema: orgoliul. Oamenii care nu lasă de la ei au impresia ca devin mai mici atunci când iartă. De fapt este exact invers.
Nu am putut niciodată să stau supărată mai mult de câteva ore pe cineva, de regulă recunosc atunci când greşesc. Iar răspunsul la întrebarea ta este evident, NU MERITĂ, este o mare prostie!
Aici este vorba despre romani. Suntem orgoliosi… insa multi pun la suflet si in momentul in care cineva i-a dezamagit… nu mai este vorba de suparare.
mda…f bun postul tau si f adevarat de asemenea…exemple sunt cu duiumul in jurul nostru…deh…incerci odata…observi ca omu’ vede ca un cal…nu-i nimic…viata merge inainte si cu si fara