Romania a luat-o razna. Din nou. Vine a doua zi nationala, 14 februarie. Ziua ursuletilor de plus care spun “I love you!” si a inimioarelor de catifea. A iubitorilor de americanisme. A privirilor incarcate de semnificatii si a declaratiilor (luate, de prea multe ori, de pe site-uri dedicate persoanelor carora le vine greu sa gandeasca singure). Si, mai presus de toate, “ziua in care ii arati persoanei iubite cat este de speciala”.
Nu cred ca e nevoie sa incep paragraful cu “detest ce-am descris mai sus”. Pentru ca nu gasesc nimic care sa-mi placa. La naiba, se rezuma la a vinde si la a fi in randul celor care sarbatoresc aceasta zi. Si, sa nu uitam, esti fraier daca nu esti cuplat de 14 februarie. Cum sa petreci singur Ziua Indragostitilor? La dracu’, mai bine-ti vinzi sufletul.
Toti inhibatii sunt liberi de Saint Valentine’s Day. Pentru ca este normal sa faci lucruri neobisnuite. Pe care ai putea sa le faci oricand. Sa-ti arati afectiunea cand ai putea sa faci asta in fiecare zi. E mai usor sa te cuplezi cu fetele singure si deprimate, cand ai putea sa-ti gasesti o prietena in orice zi a anului.
Inainte sa ma intrebe cineva ce am impotriva iubirii (pentru ca am avut surpriza de a constata ca asta se intelege din aversiunea mea fata de Saint Valentine’s): nu am nimic. Iubirea e ok. E ok sa fii putin nebun si/sau sa faci declaratii. Sa fii afectuos. Dar fa ca acest gen de comportament sa devina parte din tine. Nu-i rezerva o zi pe an.
Si nu lua porcariile americane. Avem Dragobetele (care e unul singur, desi multi cred contrariul). Nu-mi place prea mult, dar, daca tot avem nevoie de o zi dedicata romantismului, haideti s-o sarbatorim pe cea romaneasca. Sau, macar, sa nu umblam cu jumatati de masura: sa luam si Ziua Recunostintei. Va dati seama cat de tare ar fi sa ne gandim plini de recunostinta la nativii americani care i-au ajutat pe colonisti sa supravietuiasca in timpul unei ierni foarte grele? Ar fi mai avut majoritatea romanilor sub 30 de ani pe cine sa pupe in fund prin import de sarbatori? Probabil ca nu.
Ziua de 1 decembrie nu suscita un interes atat de ridicat.
Dragobetele a aparut dupa revolutie ca o reinterpretare a Zburatorului al lui I. Heliade Rădulescu, s-a clonat o sarbatoare asa zis autohtona pentru a o opune unui brand deja bine conturat in spatiul crestin si nu numai.
Românii adoptă de la alţii numai ce le convine. Orice sărbătoare (mai ales oficială) este motiv de distracţie, cadouri, mâncare şi în cazul de faţă falsă îndrăgosteală. Cred că toţi văd lucrurile acestea dar se lasă purtaţi de val prea mult.