Campanie, campanie

Gata, a inceput campania electorala. Parca deja-i duceam dorul, cu dezbaterile ei televizate, pline de planuri pentru arterele aglomerate/pline de gropi, cainii comunitari, oamenii strazii, locurile de joaca pentru copii si multe alte probleme pe care simpaticii astia le tot au in vedere de ani buni.

Nimic nou, chiar am sentimentul ca voi pune stampila in mai multe casute, exercitandu-mi dreptul de a nu vota pe nimeni. Am spus “nimic nou”? Ei, m-am grabit. Se manifesta destul de vizibil un fenomen pe care partidele au reusit sa-l ascunda in campaniile trecute: oamenii noi si capabili lipsesc. Sau nu sunt promovati asa cum ar trebui.

Astfel, “tinereii” sunt “recomandati” de politicienii ceva mai cunoscuti si care au darul de a inspira o anumita incredere electoratului. Intr-un fel, ii intelegi si pe capii partidelor: nu vor sa riste sa arunce in lupta oameni putin cunoscuti si sa piarda. Dar, pe termen lung, aceasta practica ar putea avea efecte nu tocmai benefice: dinozaurii se vor retrage, iar “juniorii” nu prea vor sti cu ce se mananca politica. Sau, mai bine spus, n-o vor putea digera fara ajutor.

O fi bine, o fi rau? Chiar daca ma pot considera apolitic, starea acesta de fapt ma ingrijoreaza. Pentru ca, in definitiv, cineva tot va trebui sa conduca tara asta si peste 20 de ani.