Fără legătură cu meciul de aseară, îmi amintesc o discuţie avută la un moment dat cu cineva. Ştiu sigur că tocmai făcuse Steaua un meci lamentabil, iar eu nu eram tocmai fericit… mai degrabă, enervat şi sarcastic (la adresa „războinicilor” lui Becali, fireşte). Cineva mi-a spus ceva de genul: “Păi, sigur, e uşor când eşti pe margine şi doar analizezi. Dar dacă ai fi tu pe teren ce-ai face?”. Răspunsul: “Aş primi mulţi bani ca să mă aflu pe teren.”. Nu ştiu dacă persoana respectivă a înţeles, atunci n-am stat să-i explic.
Dar, dacă tot veni vorba, eu văd lucrurile în felul următor: dacă un chirurg (care este plătit ca să-i opereze pe oamenii care au nevoie de operaţie) execută o tăietură aiurea, presa îi sare-n cap şi are de suferit pe plan profesional; dacă un arhitect proiectează prost o clădire, s-a cam terminat cu el… e cazul să-şi caute de lucru în altă parte; dacă un arbitru (plătit ca să împartă dreptatea pe teren) face nişte greşeli care influenţează rezultatul final, are mari şanse să ajungă să arbitreze în diviziile inferioare.
Aşadar, de ce fotbaliştii ar beneficia de tratament preferenţial? După ce că încasează sume la care 95% din oamenii obişnuiţi doar visează, să mai fim şi înţelegători cu ei când îşi dau cu stângul în dreptul meciuri la rând?!
